Treceți la conținutul principal

Uși albe, lumini gri, și aventura...


"Secretul influenței mele a fost mereu că ea a fost secretă." de Salvador Dali

Recitam un cântec în minte în timp ce mă întorceam de la întâlnirea cu prietena mea de aseară. Inițial am decis să mergem la teatru, să vizionăm o comedie. Însă după ce s-a terminat lucrurile au luat o întorsătură neobișnuită. Ajunși într-o cafenea am decis să bem ceva și am comandat niște vin. Neputând să o las singură am decis să o duc până acasă. Din fericire părinții ei erau plecați. Am așezat-o pe canapea căutând niște lămâie. Mirosul din acea încăpere mă făcea să mă gândesc la zilele plăcute de primăvară, la leagănul din fața casei, un ceai și o țigară. Întorcându-mă am descoperit că plecase în dormitor. Am fost surprins să o vad în poziție de patruped, chemându-mă să o "ajut". Am rezistat însă tentației și am continuat să o îngrijesc. Buzele ei erau crăpate, probabil mai mult din cauza mea decât din cauza gerului. Petale roșii, zgâriate și dulci, cât m-au hipnotizat. Neputând să-mi neg dorința am sărutat-o, observând că mă săruta înapoi. Oare ce avea să devină de această noapte?...Dimineață, lumina puternica și neobișnuită a soarelui mă orbi. Când mi-am obișnuit ochii cu lumina am reușit să disting silueta ei, îmbrăcată doar în cămașa mea. Nu am putut să nu chicotesc la imaginea erotică și hazlie. Îmi zâmbea atât de frumos încât chipul ei radia chiar și în lumina soarelui. Sări peste mine în pat, sărutându-mă din nou, de data aceasta mușcându-ma ușor de buze. Dragostea este starea cea mai elementară însă este probabil și cea mai puternica și în același timp flămândă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...