Treceți la conținutul principal

Răspunzându-ți șoaptelor


"Este o singură diferență între mine și un om nebun. Nebunul crede că este sănătos, eu realizez că sunt nebun..." de Salvador Dali

Sincer oare ce se va întâmpla cu viața mea. Nu îmi place realitatea, este prea evidentă. Dar viața merită trăită, nu știm niciodată ce se ascunde înăuntrul nostru, ratez totul visând cu ochii deschiși...Mă opresc doar la intrări, întrebându-mă dacă voi rămâne. Trăind așa stresul nu face parte din viața mea în niciun moment. Ce este nebunia de fapt? Oare un om care se aruncă de la etajul șase e nebun? Nu, dimpotrivă, a realizat ceea ce mulți ignora, hrănindu-se cu realitatea aceasta falsă ei ajung să trăiască de fapt într-o poveste. Alții pe de altă parte înțeleg lumea, îi înțeleg principiile, dorințele, tentațiile. Oare prin ceea ce scriu eu pot fi declarat nebun? Am primit recent un comentariu la una dintre postările mele. Domnul spunea ceva de genul: "ești în facultățile tale mintale?". Am răspuns prin singurul și cel mai adecvat mod cu putință: indiferența. Realizând că sunt nebun pot sublima aceasta așa zisă nebunie, astfel ajungând la adevăr. Neînțeleși, cei ca noi încearcă să nu își expună foarte des părerile nu din frică ci din plictiseală. Dependenți de conversații zemoase și consistente ne așteptăm ca toți să ne înțeleagă, să ne imite ideile, să ne sprijine. Din păcate virtualul a devenit în ziua de azi viața însăși. Încă mai aștept timpul când lumea își va da seama de minciuna ce îi înconjoară, încă mai aștept nebunia, încă mai aștept țigara de la tine...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe