"Viaţa este durere, fiindcă e încadrată într-un ocean de iluzii şi, în acelaşi timp, viciată de ignoranţă." de Mircea Eliade
Viaţa este ca un labirint cu încăperi multiple în care se află aşezate mese, unele mai mari altele mai mici. Mâncându-ne calea afară din labirint unii dintre noi realizează cu stupoare că acela este sfârşitul, că acea cale singuratică va însemna finalul odiosului drum. Însă chiar vrem să plecăm? Câţi nu ar fi dat pentru încă o viaţă, încă o şansa, să mai trăiască. Câţi nu ar fi plecat însă în întuneric pentru a scăpa de oroare. Moartea este atât de simplă, atât de plictisitoate, fără să putem cunoaşte niciun detaliu despre ce va urma. Oare vom trăi înafara vieţii? Sau ne vom devora pe noi înşine în umbra abisului? Viaţă, atât de nesigură, atât de apăsătoare, de atrăgătoare. Cine ar fi crezut că aceasta nu va fi scopul nostru ci doar mijlocul prin care noi putem să ne mişcăm, să "trăim". Nu aş putea omite timpul, indescriptibil, enervant, calm. Bântuiţi de gândul că vom deveni relicve ale unui timp pierdut, uitaţi în paginile cărţilor prăfuite. Iar într-un final ne vom dezintegra, redevenind unul. Ne străduim atât de tare să înţelegem lumea, pe noi înşine, totul într-un cuvânt încât ne uităm pe noi înşine, absorbiţi într-o continuă repetiţie, înşelaţi de fibra fragilă a realităţii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu