
"Visez enorm, colorat în demenţă." de Mircea Cărtărescu
Gândirea, foarte des în trecut am acționat fără să gândesc, mai exact spus fără să gândesc cum gândesc acum. Consecințele acțiunilor mele m-au adus aici, acesta este singurul lucru pe care nu îl regret și nu îl voi regreta niciodată. Ce regret? Regret incompetența mea de a mă lăsa influențat, abuzat psihic, spart în mii și mii de bucățele pe care apoi le-am adunat încercând să mă "lipesc". Ceea ce a rezultat sunt eu, adevăratul eu, nu masca jalnică înfățișată în anumite situații. De ce m-am lăsat influențat nici azi n-am descoperit, și nu voi descoperi, presupun, niciodată. Eu reprezint o idee în ziua de astăzi, iar ideile sunt indestructibile. În miezul declinului meu, am renăscut, am evoluat. Am înțeles într-un sfârșit de ce...pur și simplu fiindcă...
Comentarii
Trimiteți un comentariu