"Totul ar trebui să fie cât mai simplu cu putinţă, însă nu mai simplu de atât." de Albert Einstein
Visele sunt mereu ca visele, iar linistea e mereu prezentă în vise. De aceea dorm cu o sumedenie de cuvinte răstălmăcite, acelea care au debordat și s-au răspândit. Pentru că sunt singurul care ți-a pătruns ființa și care te va înțelege...Cunoșteam o poveste fără cuvinte. O poveste a obrajilor înfierbântați, a umerilor ușor descoperiți, a sânilor redeșteptați, a coapselor dure, a pântecului argintiu. Însă mă împiedicasem și nu mai știam să continui. Ți-am rostit numele de atâtea ori, alintând fiecare silabă cu buzele mele, simțindu-le chiar pe ale tale în timp ce recitam monologul îndrăgostitului letargic. Trupul îmi era încă înfiorat, ca o undă. Șoptind urechii tale mă înviorez, știind că de acum încolo carnea aceea albă ca mătasea îmi va aparține. Voiam să mă înfășor ca o liană în jurul trupului tău, să simt trupurile noastre unite, ca bătaia furtunii. Te iubesc cu tot ce am mai frumos, cu tot ce am mai bun în mine. Aș vrea să te iubesc și mai mult decât într-o biată piele omenească. Sunt pătruns de privirea ta ca o otravă dulce, răspândindu-se rapid prin corpul meu hipnotizat de chipul pe care îl porți. Uitasem cine sunt, ce sunt, mă făceai să mă simt în altă lume, departe de minciuni, departe de orice fel de abuz psihic. Ca un biet prunc am adormit lângă inima ta cu gândul la neștiut, la viitor, la ce ne va aștepta în această nesiguranță veșnică ce va domni peste toți, etern...
Comentarii
Trimiteți un comentariu