Treceți la conținutul principal

*zâmbet* Doar...


"N-am avut nici o iubită atât de exotică încât să aibă altă culoare a pielii decât a mea, deşi multe au avut altă culoare a minţii, a vocii, a zâmbetului." de Mircea Cărtărescu

Mă gândesc oare de ce sunt toţi atât de diferiţi? Probabil că nu ne-am suferi defectele dacă am fi toţi la fel, dacă am avea aceeaşi limbă, aceeaşi gândire, aceleaşi defecte, aceleaşi trăiri. Mă aplec scârbit, uitându-mă de sus la figurile înceţoşate de jos, ale oamenilor. Am vorbit prea mult, buzele mele au degerat, au obosit. De ce oare am încercat să schimb? Să modific după placul meu în speranţa că va fi mult mai bine, că va fi pe placul tuturor? Am greşit din nou, nu poţi modifica nimic fără să sacrifici altceva. Şi ştiu asta fiindcă eu însumi sunt un exemplu al schimbării. A venit ca o umbră furişându-se în inima mea. În curând aveam să aflu că nu mai eram acelaşi. Mă simţeam mai liniştit, mai nepăsător faţă de toate problemele lumii. Îmi dau seama de greşelile mele atât de târziu, atât de incompetent. Oare ar putea cineva să-mi aducă buzele la vechea formă? Pentru a-mi permite un ultim răsuflu cu scopul de a-mi lua rămas bun de la putreziciunea care se numeşte lume modernă. Oare aşteptarea este singurul lucru pe care îl pot face înainte de preludiu?

Comentarii

  1. Georgie1 ianuarie 2010 la 18:36

    "Intr-o zi am vrut sa schimb lumea.Am incercat,dar nu mi-a reusit.Dupa un timp,m-am gandit ca,daca tot nu am reusit sa schimb lumea,macar sa-mi schimb continentul.Am incercat,din nou nu am reusit.Dupa un alt interval de timp am incercat din nou,de data asta am vrut sa-mi schimb orasul.Nu am reusit.La cativa ani,am incercat sa-mi schimb tara;la fel,nu am reusit.Dupa un timp am incercat sa-mi schimb orasul,dar acesta nu dorea sa fie schimbat.Apoi am incercat sa-mi schimb cartierul si apoi pe oamenii din bloc,dar nu am reusit.Intr-un final,pe patul de moarte,dupa mult timp in care am incercat sa schimb lumea,am realizat ca tot ce trebuia sa fac era sa ma schimb pe mine.Poate ca,daca realizam lucrul acesta cand eram tanar,m-as fi schimbat la timp,apoi mi-as fi schimbat vecinii,cartierul,tara,continentul si,cine stie,poate as fi schimbat chiar lumea."

    P.S.Nu stiu cine a zis chestia asta.E un citat din...nimeni.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe