"Niciodata nu presupune ca ai scapat de aroganta, fiindca ea neobservata ne va adanci in regretul naivitatii." de Why?...Because...
Umbre, suntem toti niste umbre si incercam sa ne gasim trupurile in acest vid lipsit de material. Toti ne evaporam si ne intrupam in imaterial, devenind o entitate la granita gandirii si asteptand a ne evapora din nou. Un ciclu blestemat al continuitatii gandului. Acum gandesc. La ce bun? Gandesc altii, o infinitate de "alti", nedefiniti, lipsiti de liberul arbitru. Si? Vreau sa traiesc. Vreau sa merg. Vreau sa simt? Nu, nu am nevoie de aceste placeri fizice daca pot gandi si explora. Nu vom ajunge la un capat deoarece acea granita nu suntem noi, traim in alt univers, intr-un univers bidimensional. Suntem clonele noastre in care ne propagam increderea prin minte. Nu trebuie decat sa ne imaginam intr-un numar mai mare decat un capat si ne vom regasi. Oare ne vom putea recunoaste? Suntem prea uniti pentru a ne desparti sau pentru a ne distinge, ne vom recunoaste fiindca in fapt nu suntem decat unul. Eu cine sunt? Tu si tu si noi si voi si ei si el si eternul, eternul lipsit de umbra. Dar tu cine esti? El sunt eu in alta culoare, in alt subiect al gandirii mele. Am ajuns la sfarsit? Parca mentionasem ca nu exista. Dar atunci cum vom putea incheia ceva de care ne-am plictisit? Vom inceta sa ne mai imaginam unii pe altii. In acelasi gand vom inceta a ne mai cunoaste. In acelasi eu voi inceta a ma mai intreba. Dar de ce? Deoarece nu te pot crea daca nu ma intrebi de ce. De ce? Fiindca...Vezi, am inceput din nou, ti-am spus sa nu ma mai intrebi nimic, nu-mi mai pune la indoiala gandul. De ce? Deoarece a doua oara te-am atentionat asupra acestei greseli, vreau sa mor. Eu nu vreau sa mor, vreau sa mai jucam acest joc inca putin. Fie, dar de ce? De dragul tau, de ce te-as alunga, nu tu ai mentionat ca traim intr-un ciclu, amandoi ne vom oglindi: cand eu voi vrea sa mor tu vei vrea sa traim, iar apoi ne vom inversa rolurile pentru a ne naste in a treia dimensiune: efemerul. Inteleg, deci ne atragem respingandu-ne. Exact, atat timp cat eu voi exista si tu vei exista voi fi "eu". De ce?...Fiindca...
Umbre, suntem toti niste umbre si incercam sa ne gasim trupurile in acest vid lipsit de material. Toti ne evaporam si ne intrupam in imaterial, devenind o entitate la granita gandirii si asteptand a ne evapora din nou. Un ciclu blestemat al continuitatii gandului. Acum gandesc. La ce bun? Gandesc altii, o infinitate de "alti", nedefiniti, lipsiti de liberul arbitru. Si? Vreau sa traiesc. Vreau sa merg. Vreau sa simt? Nu, nu am nevoie de aceste placeri fizice daca pot gandi si explora. Nu vom ajunge la un capat deoarece acea granita nu suntem noi, traim in alt univers, intr-un univers bidimensional. Suntem clonele noastre in care ne propagam increderea prin minte. Nu trebuie decat sa ne imaginam intr-un numar mai mare decat un capat si ne vom regasi. Oare ne vom putea recunoaste? Suntem prea uniti pentru a ne desparti sau pentru a ne distinge, ne vom recunoaste fiindca in fapt nu suntem decat unul. Eu cine sunt? Tu si tu si noi si voi si ei si el si eternul, eternul lipsit de umbra. Dar tu cine esti? El sunt eu in alta culoare, in alt subiect al gandirii mele. Am ajuns la sfarsit? Parca mentionasem ca nu exista. Dar atunci cum vom putea incheia ceva de care ne-am plictisit? Vom inceta sa ne mai imaginam unii pe altii. In acelasi gand vom inceta a ne mai cunoaste. In acelasi eu voi inceta a ma mai intreba. Dar de ce? Deoarece nu te pot crea daca nu ma intrebi de ce. De ce? Fiindca...Vezi, am inceput din nou, ti-am spus sa nu ma mai intrebi nimic, nu-mi mai pune la indoiala gandul. De ce? Deoarece a doua oara te-am atentionat asupra acestei greseli, vreau sa mor. Eu nu vreau sa mor, vreau sa mai jucam acest joc inca putin. Fie, dar de ce? De dragul tau, de ce te-as alunga, nu tu ai mentionat ca traim intr-un ciclu, amandoi ne vom oglindi: cand eu voi vrea sa mor tu vei vrea sa traim, iar apoi ne vom inversa rolurile pentru a ne naste in a treia dimensiune: efemerul. Inteleg, deci ne atragem respingandu-ne. Exact, atat timp cat eu voi exista si tu vei exista voi fi "eu". De ce?...Fiindca...

Buna Ziua!
RăspundețiȘtergereEu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!