Treceți la conținutul principal

The boundary

"Niciodata nu presupune ca ai scapat de aroganta, fiindca ea neobservata ne va adanci in regretul naivitatii." de Why?...Because...

Umbre, suntem toti niste umbre si incercam sa ne gasim trupurile in acest vid lipsit de material. Toti ne evaporam si ne intrupam in imaterial, devenind o entitate la granita gandirii si asteptand a ne evapora din nou. Un ciclu blestemat al continuitatii gandului. Acum gandesc. La ce bun? Gandesc altii, o infinitate de "alti", nedefiniti, lipsiti de liberul arbitru. Si? Vreau sa traiesc. Vreau sa merg. Vreau sa simt? Nu, nu am nevoie de aceste placeri fizice daca pot gandi si explora. Nu vom ajunge la un capat deoarece acea granita nu suntem noi, traim in alt univers, intr-un univers bidimensional. Suntem clonele noastre in care ne propagam increderea prin minte. Nu trebuie decat sa ne imaginam intr-un numar mai mare decat un capat si ne vom regasi. Oare ne vom putea recunoaste? Suntem prea uniti pentru a ne desparti sau pentru a ne distinge, ne vom recunoaste fiindca in fapt nu suntem decat unul. Eu cine sunt? Tu si tu si noi si voi si ei si el si eternul, eternul lipsit de umbra. Dar tu cine esti? El sunt eu in alta culoare, in alt subiect al gandirii mele. Am ajuns la sfarsit? Parca mentionasem ca nu exista. Dar atunci cum vom putea incheia ceva de care ne-am plictisit? Vom inceta sa ne mai imaginam unii pe altii. In acelasi gand vom inceta a ne mai cunoaste. In acelasi eu voi inceta a ma mai intreba. Dar de ce? Deoarece nu te pot crea daca nu ma intrebi de ce. De ce? Fiindca...Vezi, am inceput din nou, ti-am spus sa nu ma mai intrebi nimic, nu-mi mai pune la indoiala gandul. De ce? Deoarece a doua oara te-am atentionat asupra acestei greseli, vreau sa mor. Eu nu vreau sa mor, vreau sa mai jucam acest joc inca putin. Fie, dar de ce? De dragul tau, de ce te-as alunga, nu tu ai mentionat ca traim intr-un ciclu, amandoi ne vom oglindi: cand eu voi vrea sa mor tu vei vrea sa traim, iar apoi ne vom inversa rolurile pentru a ne naste in a treia dimensiune: efemerul. Inteleg, deci ne atragem respingandu-ne. Exact, atat timp cat eu voi exista si tu vei exista voi fi "eu". De ce?...Fiindca...

Comentarii

  1. Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...