Prolog

"Ce grea si ce usoara trebui sa fie ultima zi a singuratatii, de acolo sentimentul ca nu suntem singuri atunci cand suntem abandonati de propria lume." de Why?...Because...

Eu sunt povestitorul acestui jurnal, eu sunt cum s-ar spune eul autorului in actiunea ce va fi desfasurata in cateva scurte insa concise capitole. Fara elogii sau exagerari, ci pura, dureroasa si satisfacatoarea realitate. In urmatoarele mele ganduri va vor fi prezentate doar o traire a gandului ce s-a opus unei intregi lumi.

Nici nu ne cunoscusem bine, insa deja incepeam sa ma simt detasat, detasat de ironia vietii, detasat de a-mi retine anumite gandiru, ea era scaparea mea din cufundarea intr-o singura entitate naiva. Asa incepu, ca fiecare alta istorisire romantica si povestea mea. Conversam de cateva zile, iar in seara aceasta, alaturi de alti cativa prieteni, ne propuseseram sa iesim. Dupa cateva tigari, un suc, si cateva rasete, am hotarat ca o plimbare pentru a incheia seara ar fi fost prielnica. Cu fiecare pas ramaneam mai putini, fiecare oprindu-se acasa sau indreptandu-se in alta parte. Asa am ramas doar eu, Mu, si Lambda. Conversatia noastra nu se indeparta de ironiile pe care le aruncam unul asupra celuilalt:
Lambda-Hai, gata, am zis!
Mu-O vai ma scuzati am uitat ca sunt alaturi de un mic mesager al diavolului.
L-Adica!? Deja m-ai enervat, lasama in pace...
M-Ei scuze dar daca tu ai inceput, ce sa-ti faci, nu te juca cu focul daca nu vrei sa te arzi macar putin.
L-Bla bla bla, vai tu filozofule.
M-Ei daca insisti s-ar putea sa folosesc acel titlu.
L-Hmph...
Eram nervos, nu stiam daca ar fi fost de acord cu sentimentele mele, asa ca am decis sa-mi inlatur deznadejdea, si in acel moment mi-am proptit buzele peste ale ei, insa...le avea inclestate, interesanta situatie. Nu ma dadea la o parte, insa nu ma lasa nici sa o sarut, asa ca i-am lins buzele.
L-Ptiu! Scarbosule...
M-Hahah, ai cerut-o, nu e vina mea.
L-Hai taci stultus...
Iar cu acele cuvinte im cuprinse capul si imi saruta buzele umede, iar limba mea ii raspunse si in scurt timp ambele se imbratisau si sarutau la randul lor. In seara aceea mi-am dat seama ce era nelinistea mea, grija fata de acea fiinta, grija care in scurt timp va fi fost implinita, iar eu voi fi fost abandonat si uitat in paginile unei relatari vagi, ale unei scrisori indurerate care va fi descompusa de indiferenta timpului...