MV

"Mă aflam sub astre, umbrele se întețeau iar sunetele se diminuau. Ajuns la mal am simțit înghețul dojenitor și am zâmbit pentru stază.” de Vladimirescu Mihnea E un sezon haotic ce a cuprins acest tărâm.  Teroarea zilnică a viului risipit și a călăilor tărâmului, care, veniți din galaxii distante, au devenit călăuzitori, aproape că nici nu mai trezește emoție. Dar cum să empatizezi când ești sigur de inabilitatea de a emana umilitate. Nu ne schimbăm de bună voie tabieturile deoarece conștientizăm când este vorba despre altul. Iluminat de lanterne pășeam la marginea întunericului. Un drum obișnuit, parcurs aproape zilnic, dar care mistuia lumina. Din depărtare se auzeau șoapte care nu puteau încă să pătrundă vizualul. Începusem să urmăresc obsesiv sunetul dar ,fără a observa, puțin câte puțin din vedere mi se încețoșa. Orb, într-un final am auzit. Șoaptele deveniseră vorbe. Vorbeau ielele printre alei, perceția mi-era condusă de un fior. Era sunetul modernului, ajustat cu f...

”Simplitatea cuvintelor își găsește locul doar în oratorie, unde vocea și nu cuvântul absoarbe sufletul, în rest e o joacă imatură ce dorește recunoașterea din partea semenilor.”

"Atinge-mă şi mă voi topi, bea-mă şi mă voi evapora, inspiră-mă şi voi deveni soarele." de Vladimirescu Mihnea

”A fi singur nu înseamnă a avea abateri de la societate sau socializare, din contră, abaterea are loc în momentul în care ne permitem socializarea având speranța de a descoperi scopul singurului celeilalte persoane.” de Vladimirescu Mihnea Cunoști singurătatea când descoperi sacrificiul indus de sine pentru a nu te îndepărta de principii, de comod, de liber. Liber este acel om care știe să vadă forța cuvântului dar în același timp realitatea lui. Cuvântul ca și singurătatea își are originea în real, nu ca maladie, nu ca stare trecătoare ci pur și simplu ca ființă și ambele pot devia în neființă. A fi singur înseamnă a te apropia știind că la un moment dat te vei încurca în uman și vei fi alungat. Umanul însă este cert doar temporar, toate plecările și întoarcerile sunt declanșate de uman, de ideea trăirii unui alt tip de existență în real. Singurătatea este o forță, nu în înfruntarea cu socialul, o forță calmă care nu poate fi agresată. Singura certitudine este momentul în care calmu...

"Nu vreau să-ţi frâng inima sau trupul, ci doar să-mi completez versul în cerneala amintirilor, pe trupul tău, fără semnătură." de Vladimirescu Mihnea Nu vreau să te laşi cufundată de văz şi lucid şi să mă respingi direct, uite, voiam să-ţi propun să ne scriem, nu trebuie să ne întâlnim pentru că eu deja te văd. Lasă-mă să explic. Eu deja ştiu cum arăţi, fără să-mi fi rămas întipărită o imagine anume cu o siluetă anume şi un chip anume. Eşti expresia din mine. Tu eşti liricul în gândul meu şi gândul mi-e de ajuns fiindcă nu doresc să te cunosc ci doar să te văd lizibil. Ştiu că sunt prea direct dar nu ştii ce însemn sau mai precis ce însemnătate am putea crea dansând cu ochii, fără culoare. Nu te retrage, nu vreau să-ţi oblig mâna dar mai permite-mi o vorbă. Dacă inspir frivolitate mă poţi mâzgăli dar mie mi se potrivesc cuvintele subţiri. Acum îţi voi arăta cuvântul de început şi tu îl poţi continua sau schimba. Lasă degetele moi ca să-ţi pot contura răspunsul. Din păcate ...

"Lăcomia o poţi simţi doar cand eşti înconjurat de prieteni, atunci ea devine la fel de evidentă ca orice emoţie." de Vladimirescu Mihnea Când ne naştem plângem pentru că nu ştim a respira, când suntem îndureraţi plângem pentru ca nu ştim să ne cufundăm în banal, când începem o noua etapă a vieţii plângem pentru ca nu ştim a percepe şi reacţiona. Mă cufund în viaţa pentru ca am ales-o şi astfel îmi asum starea vulnerabila de a nu ştii. Însă, odată cu asumarea vine şi responsabilitatea de a continua, de a vedea continuu starea de viitor a eului ales fiindcă alegerea este singura care profită sau nu de acea vulnerabilitate. Când te afli într-o ipostaza în care toate variantele îţi aduc această stare de nesiguranţă sfătuiesc să alegem calea cea mai drastică. Nu fiindcă ar fi mai uşoară sau mai rapidă, ci fiindcă odată aleasă aduce în timp cu sine o atmosferă generală de linişte şi când asculţi acea linişte observi esenţa, doar ceea ce îţi este favorabil spiritual, doar câte un...

"Pe cât de diferiţi erau în prezentul lor pe atât de asemănători ni se par în timpul nostru, pentru neiniţiaţi. Deşi mi-ar plăcea să le desluşesc genul preferat dacă i-aş putea întâlni nu cred că ar fi de acord cu simplitatea trăirilor transmise în versuri şi nu prin ritm." Când oare s-au desprins simţurile şi au început a detecta fără a se mai consulta. Nu mă refer doar la informaţie ci şi la senzaţie căci prin amalgamul de date pe care le primim putem discerne o imagine de fundal însa oare ce se afla în faţa ei? Ascuns deoarece auzim dar nu ascultăm şi implicit nu simţim. Din păcate această artă aparţine trecutului chiar dacă mai reînvie cateodată într-un deceniu. Nu datorită celor care contribuie la menţinerea ei, ci datorită celor care nu mai sunt interesaţi să asculte cu fiinţa. Oare câte ramuri formează apa în jocul ei sinistru dar liniştitor. Oare cât de graţios poate fi un prieten încât poate emana şi groază şi fericire. Oare cât dor poţi simţi când pleci din oraşul...