"A observa, a constata, a studia, a remarca."; n-o lua ca pe o îndrăzneală, politeţea sexuală

"Nu vreau să-ţi frâng inima sau trupul, ci doar să-mi completez versul în cerneala amintirilor, pe trupul tău, fără semnătură." de Vladimirescu Mihnea

Nu vreau să te laşi cufundată de văz şi lucid şi să mă respingi direct, uite, voiam să-ţi propun să ne scriem, nu trebuie să ne întâlnim pentru că eu deja te văd. Lasă-mă să explic. Eu deja ştiu cum arăţi, fără să-mi fi rămas întipărită o imagine anume cu o siluetă anume şi un chip anume. Eşti expresia din mine. Tu eşti liricul în gândul meu şi gândul mi-e de ajuns fiindcă nu doresc să te cunosc ci doar să te văd lizibil. Ştiu că sunt prea direct dar nu ştii ce însemn sau mai precis ce însemnătate am putea crea dansând cu ochii, fără culoare. Nu te retrage, nu vreau să-ţi oblig mâna dar mai permite-mi o vorbă. Dacă inspir frivolitate mă poţi mâzgăli dar mie mi se potrivesc cuvintele subţiri. Acum îţi voi arăta cuvântul de început şi tu îl poţi continua sau schimba. Lasă degetele moi ca să-ţi pot contura răspunsul. Din păcate nu pot fi decât greoi în scris, din necesităţi personale, dar ştiu că mă percepi. Deocamdată voi scrie rar litera. Începi să apeşi pe cuvânt, nu uita că deşi nu ne privim avem limite în inspiraţie. Priveşte propriul şi nu posibilul fiindcă punctuaţia se pune pe parcurs nu în prealabil. Te cuprind, dar nu mă publica, căci din necunoscut îmi trag farmecul, iar asta te atrage în mişcarea încheieturii fără întrerupere pe hârtie. Ce plăcut să miroşi răşina dulce a momentului, s-o guşti pentru a simţi de aproape scoarţa. Ştiu că nu vei rupe bucata de hârtie compusă temporar pentru a întregi pagina. S-a absorbit în pielea ta. Pentru tine voi rămâne în amintiri ascuţit, fără pauze în scris, o unică amintire eternă cu mine. Scuză-mi vorbele şi n-o lua ca pe o îndrăzneală, te aştept să ne scriem. Ai şi ajuns pe buzele mele ca un cuvânt uzitat dar uitat de-un moment. Acum îmi voi îneca stiloul în călimară-ţi şi sper că mă vei ierta dar nu mă voi semna.

Ciudată atmosferă cuprinse încăperea. Şoapte constante evidenţiau nesiguranţă şi ascunsă, anticiparea. Umărul privea Clavicula, ce ironie, apropierea i-a făcut timizi asemenea copiilor când descopera ruşinea faţă de sexul opus, dar treptat se apropie mângâindu-se. Nasul se împăna orgolios expirând puternic. Dar constant se împiedica de Obraz şi se strâmba nervos. Glezna se ascunsese fiind aşa subţire în faţa altora, dar o remarcase palma. Uşor, hazliu se îmbraţişară şi plecară în zbor palma oferind câte un deget treptat pentru a o ţine ferm. Muntele dansa în contracţii iar Şoldurile urmau ritmul fiind conduse de Fese. Fruntea devenise asudată din pricina Ochilor moi şi naivi. Braţele se încordau cuprinzând Coapsele. Buzele şopteau Gâtului, iar Dinţii în imediata vecinătate încercau sa prindă din atenţia "acesteia" din urmă. În final au rasuflat liniştiţi, totul fusese adecvat.

Nu poţi întreprinde un act sexual fără a oferi fiecărui participant podiumul, pe rând. Aici ordinea e de rânduială, fără însemnătate de câştig. Adevăratul câştig se obţine din oprirea simţurilor temporar. Se realizează prin alocarea timpului cuvenit de recuperare ca apoi senzaţia să revină ca un val înspumat. O propunere sexuală trebuie percepută cu tact şi trebuie evaluată corespunzător atât de indivizi cât şi de participanţi. Nu trebuie luată în serios, dar tratată cu seriozitate căci oferă o dezvăluire măgulitoare. O dorinţă nu trupească ci spirituală de întregire. Opţiunile trebuie etichetate, bădăran omul care se avântă fără a avea cel puţin doua ipostaze de parcurgere a actului, cu succes, în repertoriu, acestea evident schimbate cu fiecare revedere. Sinceritatea ar trebui luată ca atare şi nu percepută ca un scop final care să emane mândrie. Asta înseamnă politeţea fizică: a oferi direct posibilitatea pentru a spori gândul să complementeze practica în viitor sau în alt univers, ambele constante spaţio-temporale fiind necunoscute, deci neanticipate practic, doar teoretic. Surpriza de asemenea fiind veridică dacă s-au respectat cerinţele.

Urăsc oamenii inveteraţi în pudic când materia ne vorbeşte vizual numai în vagine şi falusuri.