MV

"Oare istoria chiar ne spune adevăruri noi cum intuia Nietzsche? Sau le repetă pe aceleaşi sub diferite denumiri?" de Vladimirescu Mihnea Chiar şi cei în derivă presupun că se întreabă uneori cum anume a ajuns un cuvânt în fiinţă. Totul decurge de la creaţie într-un declin continuu, nu ma refer la viaţă ci pur şi simplu la un gând pur creator. În curentul în care trăim, sub influenţa operelor sau lucrarilor ştiinţifice pe care le citim, acest întreg amalgam de informaţie nu e decât o reacţie la o alta eră pe care noi ori cunoaştem ori o ignorăm. În decursul educării sinelui după logică evident ar fi să pornim de la esenţial, ori nu e etimologia acest nucleu al permanentizării cunoştinţelor? Pentru a putea fi părtaş la adevăratul prezent este necesar "a citi pentru a putea gândi", o greşeală enormă pentru o fiinţă capabilă de gânduri care nu sunt şi nu vor fi înfăptuite. Să luăm focul ca exemplu: în esenţă o putere mistică simbolizată ca unul din cele patru element...

"A nu da dovadă de curiozitate față de trecut determină un proces asemenea apoptozei. Însa cel destinat să dispară este unul, prezentul, dacă ne cufundăm cu trupul și sufletul în ceea ce a fost." de Vladimirescu Mihnea Participând la o discuție săptămâna trecută nu am putut să-mi controlez emoțiile și constant eram surprins de puterea cuvintelor care imi erau transmise, spun asta deoarece erau amintiri ale unor persoane indispensabile evoluției mele. Prin această conversație am retrăit o asemănare a stadiilor existențiale, o repetare a evenimentelor aleatorii, care nu poate fi evitată. Precum dictează Genetica totul se transmite și este refolosit cu o frecvența variabilă în concordanță cu descendența. Grație acestei variabilități suntem un adaos fața de stramoșii noștri. Dar procesul este unul complex, biologic, progresiv realizat. Suntem educați și crescuți cu această cunoaștere exhaustivă a celor care ne redau trecutul, în același timp formându-ne schimbări minuțioase asu...

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

"A știi să fii singur este în sine un act de sinucidere al externului." de Vladimirescu Mihnea Când mă intrigase acest subiect aveam cu totul altă idee despre cum ar trebui redat în contextul potrivit. Dar dupa acești ani mă gandesc, oare, cu adevărat ce reprezintă starea care ne roade sau care ne alină. Teoretic a fi singur este un ultimatum la care nimeni nu dorește să ajungă, însă privesc un tablou cu o tânără fecioară care, cântând la ceea ce pare a fi o mandolină și menținandu-și privirea aplecată, pare să se cufunde într-o istorie a gândurilor singuratice și liniștitoare. Aici doresc să menționez un om care m-a inspirat prin cosmosul din ochii săi, spunând: "Nu înteleg de ce toți oamenii se grăbesc să prindă ceva, totul e prea grabit, muzica e prea tare și nu mai cunoaște nimeni bucuria de a te opri!". Asta e esența frumosului, a descrie trăirea privind imaginea de ansamblu a vieții în fiecare moment. Surprinzător prin toate aceste detalii trecute și prezent...

"Furtuna ce se dezlanțuie înăuntrul fiecărui om, pe care tu dragoste o reprezinți și pe care o instigi în a ne împinge spre cele mai vulgare idei pline de seriozitate, nu poate fi invinsă decât la ultima suflare pe care aerul o va pogorâ asupra umanității." de Vladimirescu Mihnea Cine îmi sfâșie amarul cu muzica-i plutind parcă în acea vastitate a singurătății? Ce-mi rezervă acest drum al fineții , un drum parcurs în devenirea mea, forțat spre a-mi contopi amărăciunea cu un altul, spre a-mi judeca stingerea și iremediabil a mă adânci în opus. Oare sânul acesta ce mă dezmiardă îmi alimentează acea sete de nopți lungi? Dar crunte deoarece acele seri în care nu-mi răspunde decât fumul întrebărilor sunt cele ce-și păstrează furia erotică, iar în acele seri îndur, însă nu mă îndrept catre ceva. Încerc cu acea disperare cu care masonii cei vechi încercau a crea planuri arhitecturale să-mi creez "palatul" frumuseții. O cuprindere mă instigă și neliniștea caută prin mizer...

"Singurul răgaz pe care îl pot avea zi de zi este acel moment în care mă cufund într-un abis ce a cutezat a mă aduce la realitate, ce m-a despărțit de acea soluție care mă proteja: ignoranța. Pentru a suporta să trăiești ca om trebuie mai întâi să mori lăuntric." de Vladimirescu Mihnea Am o viziune în fiecare clipă în care îmi descifrez gândurile, o viziune asupra rațiunii, asupra unui haos primordial deoarece asta este definiția unei gândiri umane. Acest haos, ca ființă, ca stare a trăirii umane se plimbă pe drumul către moarte, fiind exterminat într-o măsură a timpului în care putem fi comparabili cu ceva intangibil, deoarece altă comparație nu este suficient de jignitoare pentru a ne descrie cuvintele, ideile sau raționalizările. Cuvântul este esența principală a puterii noastre sociale, însă cuvântul este o deitate cu prea puțini profeți pentru a putea supraviețui o schismă a unei limbi. O agramare a unei întregi credințe antice în care un cuvânt schimba lumi lăuntrice ...

"A avea o reacție într-o anume instanță înseamnă a fructifica, a valorifica, a prevedea, în alte cuvinte a explica în cea mai simplă ipostază subiectul."de Vladimirescu Mihnea Reacțiile sunt niște instince dacă pot fi numite astfel, instince ale personalității, nu ale corpului uman, căci prin instinct ne definim vulgaritatea, expresivitatea, în acea frântură de moment noi fără a gândi decidem. Puterea de decizie valorificată din acele câteva momente poate dura până la sfârșitul ciclului, depinzând de caz. Înfricoșător este că mintea noastră poate reacționa înaintea conștiinței fapt ce denotă existența unei alte persoane în lăuntrul spiritului, în conceptele acestuia, în cazul în care ar exista. Spiritul ne influențează deoarece este format înainte conștiinței ce cu adevărat formează o personalitate, o reacție. O acțiune are nevoie de o reacție, un magnum opus al unei grandioase decăderi în deșert asemenea întemeietorilor epocii de aur înaintea legendelor religioase. Evoluat...