Scriam de cateva ore, sau mai exact incercam a scrie, doar incercarea provocandu-mi extenuare. Mintea exhaustiva pe care o detineam a incetat a mai contracara ceva sau chiar pe cineva, poate ca am ajuns la acea varsta a indiferentei? Sau poate ca m-am obisnuit atat de bine cu gustul gandirii incat nici atingerea lui nu ma mai face tresar. Imi era dor de acele zile obraznice in care fumam pe strazile orasului, cand ma plimbam atatea ore cu acel simplu scop de a observa. Greata de creatie pe care o simt este o cauza a hranei temporare ce imi surpa mintea, ce o fac a curge, picatura cu picatura, in urma scurgerii bolii mele: viata in imaginea mea, ce vid trist a apucat a ma intalni si a fi terifiat de neantul ce rezideaza in ochii mei? Melancolic ma retrag in adevarul meu, acel adevar nestatornic ce-mi atrage atentia spre el ca spre un stranut, o actiune inexplicabila fara rost, un paradox. Orice pauza a gandirii noastre o umple luciditatea, o meditatie la o alta persoana incadrata in noi, o stopare a sangelui, o secunda de tacere inaintea mortii individualitatii. De fiecare data cand viata porneste ma impotmolesc, imi este teama de inecare in sangele cunoasterii, de calmul seductiei consolante. Omenia din mine am scurs-o in acele rani pentru a le astupa cu tristete, atunci au inceput a-mi trosni oasele suferinde. Am dreptul sa contrazic omul si ideologiile lui, greselile lui, gandurile lui marsave, placerile lui, am dreptul sa-l critic pana la dementa, insa ce nu am voie este a nu ma limita de la a contrazice viata, irevocabil omul in forma lui cea mai simpla. Imi pipai necontenit pulsul in cautarea acelei boli, insa vanitatea carnii mele ranite ma intregeste in mintea-mi eronata, doar o alta boala plina de intensitate! Sanatatea fiind acea monotonie corporala, acel echilibru neutru cu care sunt obisnuiti cei sanatosi, iar atunci boala este forta marita de nimicul tulburator.
Mai bine-ti traiesti la cote` minime monotonia intr-o rutina zilnica decat sa deti un "nimic tulburator" ,dar nu si "carma",ori mai bine zis "butonul de panica"!Pana si bolile pline de intensitate isi au un fir de inceput ce suvoieste conditionat de propriile doleante pana la un final-mai bun ,ori mai putin bun!Depinde de cea care detine intru-totul puterea -viata- daca ai ,ori nu dreptul de a fi martor sau actor in propria viata!
RăspundețiȘtergere;)frumos subiect de abordat-chiar de-ar fi si manifestatiile "indiferentei"!