Citire, recitire

"Simpla nefiinta a materiei, o pretentie de banalitati onirice..." de Why?...Because...

Targoviste 21 mai 2010

Privesc plictisit la soarele acoperit de nori ce se zbate a se elibera de ocupatia fortata si neprevazuta a acelor forme ciudate formate din aburi. Raman indiferent la cererea unor prieteni de a iesi in oras la un suc. Iesirile acestea au rolul doar de a-mi ingusta constiinta si de a-mi sugruma gandirea. Seara raman stupefiat la aflarea unor vesti neprevazute, tremurand fumez o tigara inainte de a ma culca.

22 mai

Astazi este ziua unei bune prietene din copilarie, am chemat in vizita alti doi prieteni care ma vor insoti la serbare unde vom petrece chipurile. Nu pot a nu ma gandi ca ceva s-ar putea sa mearga prost si ca ar trebui sa fiu mai concentrat asupra prezentului decat sa ma afund inutil in trecut pentru ca apoi sa fiu inchis intr-o incapere mica si ingusta plina de fum si plictiseala. Toti sunt imbracati casual si au chef de petrecere, atmosfera aceea ma determina sa incerc a ma simti bine. Din nefericire in urma unei intamplari provocate de constiinta mea incarcata un sentiment de greata ma cuprinde fortandu-ma a ma intinde in pat pentru a-mi reveni. Cerul instelat nu ma mai captiveaza ca inainte, imi par atat de distante buzele moi si subtiri ale iubitei mele. Intind fara folos mana la cer parca cerand un miracol, vrand sa pot sa ajung langa ea si sa o pot strange in brate.

23 mai

Ma trezesc dupa un somn tulburat de visele neobisnuite si inefabile. Dupa petrecerea de ieri nu mai am capacitatea de a vrea sa imi ocup timpul cu ceva folositor ce ar pute necesita o farama din gandirea mea. Stau in fata monitorului incercand a gasi un lucru usor de realizat, insa uit evident faptul ca ceea ce poate parea usor nu se realizeaza neaaparat printr-un mod simplu. Revin dupa doua ore acasa, plecasem in oras cu doi prieteni, negasind inca un mod in care mi-as putea starni un interes aspru si captivant. Privesc din nou cum soarele se dezintegreaza in norii nefasti care parca ar incerca a capta puterea si invincibilitatea soarelui. Un cuvant inainte, doua zambete inapoi, revenind la starea banala si patetica a monotoniei induse printr-o simpla miscare de mana si prin realizarea nefastului din interiorul meu...