Parade

"Sunt nebun pana in venele creierului meu afumat, insa de ce m-ar opri asta din a fi?" de Why?...Because...

Nu te caut, te descopar, nu incerc, reusesc, nu ma chinui, ma dau batut. De cand nu ti-am mai scris. Ce mai faci? Iti simt lipsa ziua pe aleea pe care ne plimbam dupa ce ne intorceam de la cabaret beti si faliti. In casa a mai ramas doar fumul tigarii mele, care odata se incrucisa cu tigara ta intr-un joc pasional de imaginar. Dar presupun ca nu mai ai grijile tineretii acum. Am auzit de la un prieten de cununia ta, felicitari, sper ca tu sa nu-l contrastezi pe el cu barbatul nevolnic si slab pe care l-ai parasit in urma cu cativa ani. Viata e un chin, chiar si cand fumezi un pachet intreg pe zi. Am decazut nu-i asa? Imi e dor de serile de la geam, in care trezeam lumea, care dupa aceea privea stupefiata asupra scenei obscene de amor, tipand si urland ca niste descreierati la noi, facandu-ne nesimtiti si obraznici. Batrani urati si razgaiati, inca ma mai bat la cap cu pianul si cu zgomotul infernal de la petrecerile organizate in fiecare weekend. Peretii astia ma infioara uneori, parca ar tine in ei toate amintirile noastre si sunt pe cale sa le deruleze, ca pe un film prost de dragoste care nu a avut succes. Ma sperie parada asta inutila a orgoliilor, ma sperie linistea si negura intunericului ce par a ma devora cu fiecare noapte, insa nimic nu ma sperie mai mult ca gandurile pe care le-ai aruncat violent in cosurile de gunoi, de parca ar fi fost doar o scena si filmul ar fi continuat fara ca tu sa mai joci in el. Oare visez sau m-ai influentat atat de adanc incat si ochii imi sunt acoperiti cu scrum? Urata este mana ce mi-ai oferit-o in ajutor...