Exhilerating last dying words...

"Ce ar putea fi mai placut si mai seductiv decat gustul mortii acre si schingiuite pe buzele tale?" de Why?...Because...

Placerea este singurul tau amant, singura ta scapare din fum si strigate. Eu sunt singurul tau inger pazitor, singurul tau prieten ce te imbratiseaza in fiecare zi cu atata ardoare, tot eu singurul suflet caruia ii poti arata pasiunea si dorinte ce iti starneste simturile. Nu te mai vad, te visez, imi imaginez fiecare gest al tau asupra corpului meu dezgolit si slab, bolnavicios. Nu iti mai pot auzi gemetele de durerea pe care mi-o provoci muscandu-ma, lingandu-mi ranile si deplasandu-te in sus si in jos cu atat de multa avaritie. Tu esti moartea mea, tu esti lumina care ma tine in viata, insa te stingi putin cate putin in fiecare zi. De fiecare cand te sarut ma aspiri, imi aspiri prezenta in aceasta viata, imi aspiri necazurile, temerile, indoielile. Fara tine numai inima mi-ar mai fi ramas din putreziciunea sinelui deoarece ar fi fost prea neagra si pentru cainii vagabonzi, lihniti de foame si pe puctul de a muri. Tu ma omori, tu ma faci fericit, tu ma folosesti in fiecare noapte ca pe un dispozitiv al dezinhibarii si al nepasarii...iar eu cu ultima suflare fortata iti voi spune: am avut dreptate, am castigat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...

Citiți mai multe

MV

Faceți căutări pe acest blog