"Eu practic viata pe care o predic, tu practici chipul mastii care ti-a fost arsa pe fata de otel..." de Why?...Because...
De ce as cara umbrela cu mine pe ploaie? De ce sa nu ma incalt cu adidasi iarna? De ce sa nu fumez in fiecare dimineata in spatele scolii si sa imi beau cafeaua linistit, departe de tumultul si dezgustul holulilor poluate cu mii si mii de injuraturi. De ce oare nu poate un profesor a chiuli de la ore asa cum obisnuiesc elevii? De ce oare nu putem rade impreuna cu ei? Oameni ne nastem, nu suntem diferentiati decat de propria noastra lectie pe care ne-o acordam cu maxima atentie si seriozitate. De ce as fi eu supus unor reguli nescrise care nu isi au rostul intr-o lume a imaginarului si a sansei unde nimic nu este sigur, doar probabil, posibil, si presupus. De ce sa nu ma cert cu idioata de profesoara care nu a auzit de ratiune sau de o minte clara, calma si lipsita de prejudecati si de superioritate fata de noii "robotei". Poate nu ar mai fi toti programati in acelasi mod daca am fi cu adevarat egali, poate daca am fi cu adevarat egali am fi la fel, poate daca am fi la fel am fi la fel de previzibili, poate daca am fi la fel de previzibili nu am mai fi noi. Atunci ce optiuni ne raman inafara de autodistrugere? Inafara de eternul carnagiu ce are loc in fiecare dintre noi, cruciada visurilor implinite si a celor calcate in picioare de nesansa, de alte vise, de alte picioare, privite de sus de alti ochi inlacrimati cu sange si pavati cu disperarea sortii imprevizile. Razi timp crud de mainile mele inutile si crapate, insa va veni si momentul in care te vrei retrage cu matia-ti ruginita si chipul incruntat de intrebarile ce iti vor macina si ultima farama din memorie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu