Treceți la conținutul principal

Blush, bite me, make love to me...


"Sexul este arta mintilor mai mult decat arta trupurilor, un singur gand irosit si tot trupul poate disparea in indiferenta." de Why?...Because...

Mereu ai fost obraznica, dar azi mi-ai demonstrat adevarata ta dorinta, adevarata ta patima. Toata lumea se distra afara uitandu-se la cer si la artificii. Toti se uitau la noi pe geamul aburit de gerul iernii. Insa nimic nu te impiedica sa ma musti gentil de buze si sa-ti freci sanii tari si sferici de mainile mele. Limba ta imi incalzea pana si varful degetelor care tremurau de fericire si extaz. Ma mangaiai usor cu nasul pe gat vrand sa ma introduci in jocul tau dulce cu tenta lui de amarui presarat in ochii tai albastri. Radeai, parca incercand sa ma tachinezi insa era altceva in zambetul tau ce ma facea sa te doresc. Cu fiecare miscare pe care o faceam mi se parea ca te uzez, furandu-ti toata libertatea si atribuindumi-o ca pe un bun ce poate fi returnat. Nu mai voiam sa te aiba nimeni, nu mai voiam sa-ti cunoasca nimeni perversitatea vulgara si extravaganta. Te voiam atat de distrusa in acel moment incat am inceput a te musca, a te excita cat de mult posibil. Voiam a-ti prapadi fiecare farama de energie, de vointa. Sunetele rusinoase te faceau si mai calda, si mai doritoare, si mai inconstienta. Pana cand totul se opri inafara de sunetul gafaiturilor noastre incontrolabile. Adormind langa tine iti admiram fiecare detaliu, fiecare linie si fiecare unduire a corpului. Iti admiram trupul pagan si revoltatator de sexy. Acum stiam cu adevarat ce inseamna a te sfarsi haotic intr-o mie de vise pe care le voiai implinite in acelasi loc, in acelasi timp, in aceeasi viata, in aceeasi aventura...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...