MV

"Mi-am regăsit conștiința într-un sarcofag zbierând, rămân calm, moartea carnală este certă." de Vladimirescu Mihnea Am vorbit des despre singurătate și aspectele ei care m-au cucerit și condus în marea majoritate a alegerilor. Însă pot recunoaște că nu am experimentat toate nișele singurătății. Ce bucurie! Prin cunoaștere și experiență capăt viziuni fragmentate ale viitorului. Dar acest viitor, asemănător principiului cartezian, nu reprezintă realitatea, ci doar ego-ul meu în desfășurarea lui imensurabilă, o întindere de nemărginit cuprins de toate cele șapte păcate cu intensități fluctuante. Conștiința care mă îndrumă nu este influențată de alegere, ci de instinct, de pura dorință de a striga din plămânii mei însângerați ultimul glas revoltat către sine, către toate posibilitățile absorbite de vidul responsabilității asumate. Strig pentru fantezie, strig pentru sex, strig pentru imaginație și strig pentru iluzie. Iluzie întreținută că voi supraviețui cumva etern ca observ...

"Mă aflam sub astre, umbrele se întețeau iar sunetele se diminuau. Ajuns la mal am simțit înghețul dojenitor și am zâmbit pentru stază.” de Vladimirescu Mihnea E un sezon haotic ce a cuprins acest tărâm.  Teroarea zilnică a viului risipit și a călăilor tărâmului, care, veniți din galaxii distante, au devenit călăuzitori, aproape că nici nu mai trezește emoție. Dar cum să empatizezi când ești sigur de inabilitatea de a emana umilitate. Nu ne schimbăm de bună voie tabieturile deoarece conștientizăm când este vorba despre altul. Iluminat de lanterne pășeam la marginea întunericului. Un drum obișnuit, parcurs aproape zilnic, dar care mistuia lumina. Din depărtare se auzeau șoapte care nu puteau încă să pătrundă vizualul. Începusem să urmăresc obsesiv sunetul dar ,fără a observa, puțin câte puțin din vedere mi se încețoșa. Orb, într-un final am auzit. Șoaptele deveniseră vorbe. Vorbeau ielele printre alei, perceția mi-era condusă de un fior. Era sunetul modernului, ajustat cu f...

”Simplitatea cuvintelor își găsește locul doar în oratorie, unde vocea și nu cuvântul absoarbe sufletul, în rest e o joacă imatură ce dorește recunoașterea din partea semenilor.”

"Atinge-mă şi mă voi topi, bea-mă şi mă voi evapora, inspiră-mă şi voi deveni soarele." de Vladimirescu Mihnea

”A fi singur nu înseamnă a avea abateri de la societate sau socializare, din contră, abaterea are loc în momentul în care ne permitem socializarea având speranța de a descoperi scopul singurului celeilalte persoane.” de Vladimirescu Mihnea Cunoști singurătatea când descoperi sacrificiul indus de sine pentru a nu te îndepărta de principii, de comod, de liber. Liber este acel om care știe să vadă forța cuvântului dar în același timp realitatea lui. Cuvântul ca și singurătatea își are originea în real, nu ca maladie, nu ca stare trecătoare ci pur și simplu ca ființă și ambele pot devia în neființă. A fi singur înseamnă a te apropia știind că la un moment dat te vei încurca în uman și vei fi alungat. Umanul însă este cert doar temporar, toate plecările și întoarcerile sunt declanșate de uman, de ideea trăirii unui alt tip de existență în real. Singurătatea este o forță, nu în înfruntarea cu socialul, o forță calmă care nu poate fi agresată. Singura certitudine este momentul în care calmu...

"Nu vreau să-ţi frâng inima sau trupul, ci doar să-mi completez versul în cerneala amintirilor, pe trupul tău, fără semnătură." de Vladimirescu Mihnea Nu vreau să te laşi cufundată de văz şi lucid şi să mă respingi direct, uite, voiam să-ţi propun să ne scriem, nu trebuie să ne întâlnim pentru că eu deja te văd. Lasă-mă să explic. Eu deja ştiu cum arăţi, fără să-mi fi rămas întipărită o imagine anume cu o siluetă anume şi un chip anume. Eşti expresia din mine. Tu eşti liricul în gândul meu şi gândul mi-e de ajuns fiindcă nu doresc să te cunosc ci doar să te văd lizibil. Ştiu că sunt prea direct dar nu ştii ce însemn sau mai precis ce însemnătate am putea crea dansând cu ochii, fără culoare. Nu te retrage, nu vreau să-ţi oblig mâna dar mai permite-mi o vorbă. Dacă inspir frivolitate mă poţi mâzgăli dar mie mi se potrivesc cuvintele subţiri. Acum îţi voi arăta cuvântul de început şi tu îl poţi continua sau schimba. Lasă degetele moi ca să-ţi pot contura răspunsul. Din păcate ...

"Lăcomia o poţi simţi doar cand eşti înconjurat de prieteni, atunci ea devine la fel de evidentă ca orice emoţie." de Vladimirescu Mihnea Când ne naştem plângem pentru că nu ştim a respira, când suntem îndureraţi plângem pentru ca nu ştim să ne cufundăm în banal, când începem o noua etapă a vieţii plângem pentru ca nu ştim a percepe şi reacţiona. Mă cufund în viaţa pentru ca am ales-o şi astfel îmi asum starea vulnerabila de a nu ştii. Însă, odată cu asumarea vine şi responsabilitatea de a continua, de a vedea continuu starea de viitor a eului ales fiindcă alegerea este singura care profită sau nu de acea vulnerabilitate. Când te afli într-o ipostaza în care toate variantele îţi aduc această stare de nesiguranţă sfătuiesc să alegem calea cea mai drastică. Nu fiindcă ar fi mai uşoară sau mai rapidă, ci fiindcă odată aleasă aduce în timp cu sine o atmosferă generală de linişte şi când asculţi acea linişte observi esenţa, doar ceea ce îţi este favorabil spiritual, doar câte un...