MV

"Chintesenta bunelor maniere a fost structurata mereu in injuriile si porcariile vocabularului poetic." de Why?...Because... Un poet nu isi poate atribui acest titlu pana nu isi va valorifica perversiunile, fetisurile, toate acele asa numite "defecte" ale unui bun cetatean. Daca a fi un bun cetatean inseamna azi a te scuti de intreaga viata si de intreaga distractie a unei spirale in continua miscare si in continua schimbare atunci prefer sa raman in acel intuneric, ranjind intr-una la aceia ce ma privesc cu acel dezgust notoriu si ma acuza cu acei ochi naivi si nesatisfacuti ai rutinei sclavi. Omul nu a fost niciodata mai bun de privit decat in momentul in care el insusi si-a pierdut putinta de a decide pentru insusi. Putinta de a fi om este putin noastra de a fi veseli printre relicvele printre care mergem in fiecare zi spre un nou scop, spre o noua sonoritate geniala, spre o noua stare de groaza sanatoasa. Cand am inceput a ma gandi la tot am simtit ce inseamna...

"Nu suntem decat insetatii unei arogante si flamanzii unui destin ireparabil." de Why?...Because... Porci meschini, materialisti si ingamfati trupuri putrezite, distruse si impartite in avaritie foame neincetata ce stimuleaza dorinta invidie grosolana ce ma acoperi cu pielea omului lene pura si nemarginita ce ma asterni disecandu-mi gandul mandrie exorbitanta si  ademenitoare, care prin mine te-ai intrupat din emotie si ai  indraznit a ma saluta ca pe un egal Toti sunteti in final doar niste fabricatii umane ce veti disparea, toti sunteti doar niste homunculi nereusiti ce misuna pamantul in cautarea omului...

"O boala este pic ă tura ta de persoană  î n largul m ă rii persoanei mele." de Why?...Because... O boală este scuza unui om pentru a nega nebunia boala este triumful eului asupra individului boala este succesiunea temporală a sentimentelor si principiilor noastre boala este ireductibila nevoie al unui timp pur, în care eternitatea se subţie boala este o naivitate a separativităţii posibilului si imposibilului boala este impasibilul stadiu de rezistenţă al pleatitudinii emoţionale boala devine o scuză pentru noi cu scopul de a cauta un alt „eu” Iar astfel meteahna fiinţei neavenită si străina este doar  nostalgia lecuirii de sine

"Privesc delirul  î n ochii umfla ţ i ai vie ţ ii calauz ă ." de Why?...Because... Delirul este raţiunea, caci cine poate privi o casă fără a privi de fapt copacii delirul este  bunul-gust al unei tulburări lăuntrice care mă induioşează cu un zâmbet delirul este boala de a trăi intr-un alt timp conştient lăsându-ţi trupul să fluture in indiferenţă delirul este esteticul reversibilităţii eticului dezintegrat in prezent delirul se concepe din agentul de distrugere al minţii, care este in principal nimicul delirul acumulează actulizarile fiinţei si le transpune in variantele negative ale seducţiei morale delirul este o melancolie rafinată, deoarece numai el te informează înainte de a te cufunda in demenţă

"Aleg a fi pentru a descoperi motivul decat sa aleg a nu fi pentru a nu avea niciun motiv artistic pe care un portret creator l-a intrupat in mine pictandu-mi lumea pe maini." de Why?...Because... Motivul pentru a exista nu a fost niciodata usor de gasit. Fie prin stradanie, fie prin cugetare adanca, fie prin fizic, acesta nu s-a dezvaluit intotdeauna. Lipsind acela, oamenii au inceput a se insela amarnic prin vise si viziuni desarte in departata lume motivata de noi. Noi motivam universuri, noi motivam galaxii, mintea noastra ne motiveaza, sufletul nostru ne motiveaza sentimentele a parcurge ciclul repetativ si obositor al "a fi". Asa cum pictura si placerea au determinat acel anonim creator sa ne picteze pe fiecare dintre noi, asa si noi va trebui sa ne pictam interiorul, deoarece creatorul desenand si transpunand acele carcase nu se gandi la existenta, se gandi la imaginea lui imorala si imatura, cea a unui creator imperfect...Culorile ne domina, ne influenteaz...

"Sinele este distanta unei plimbari pe strada calitatilor, si al unui drum de parcurs pana in fata defectelor." de Why?...Because... Suntem doar mici drumuri pe asfaltul pavat cu vieti al acestei lumi, doar niste umbre fragede in prezent, doar niste falsitati ale unor, candva, mari plimbari in exilul eului. In hibernarea sufletului si decaderea corpului. Incercand mereu sa previzualizam tot ceea ce se asterna pe traseul nostru uitam a ne previzualiza pe noi, considerand ca putem a face acest maret triumf asupra universului insusi. Triumfam insa decadem, nu ne mai ridicam, ci ramanem in acea zona crepusculara a indiferentei si al incognoscibilului vazut de omul de deasupra noastra. Ajungand in aceasta stare nu suntem oameni, devenim fiinte ezoterice, imateriale, omniprezente in spectrul spiritual si rational al vietii, nu in cel fizic, nu in cel imoral si ignorant, cel fara de care nu am fi devenit fiinte transcedentale. Ca o frunza de toamna ne asezam sub ideologiile altora...

"Inversul unei inimi nu este o inima franta, ci intreaga fiinta a iubirii decazuta si degradata la acel nivel de salvare ca al unei lacrimi prabusite..." de Why?...Because... Intinde-te claustrofoba atingere senzuala a unui joc meschin, joaca-te cu mine si atinge-ma in gandul fizic. Scalda-te in trupul meu vizual si imagineazati-l pe cel putrezit si zambitor pe care l-ai cunoscut inainte de a-l revendica din euforia dementei. Ma prabusesc, imi doresc a ma prabusi in poala ta, a-mi mangaia parul dimineata in timp ce pruncul din mine va surade naiv insa fals, deoarece acea naivitate a fost de mult inlaturata de sine, tu esti singura mea forma a acelui eu exilat. Si cand imi vie surade iti vei aminti de lanturi iubirii ce ma incatuseaza de tine, si de gandul tau, de regretul si de mila ta inutile fata de salvarea mea ce va fi fost fara motiv daca te vei fi inlaturat din mine. Mor, sunt pe patul de moarte, mai gol ca niciodata, insa nu goliciunea trupului firav ce ma va fi sust...