Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi in fata descompunerii marete a gandului, atunci m-a aruncat intre neznadejdi, sub cerul funebru al plutirii neantice. Laicitatea versurilor divine poate invinge insasi acel rau teologic, insa acea seriozitate dispare intr-o cautare nemultumitoare ce deriva din legatura dintre lumi, din, acea definitie a raului ce face biblia a parea o carte hodorogita, mancandu-i misterul si puterea. Intr-o oarecare masura cand merg imi amintesc de existenta mea, doar caramida ce mi-a memorat pasii mai poate fi memoria unei eu pierdut in fatalitatea gandirii. Noaptea nesfarsita imi acopera patima de mucegaitul gand al nemuririi, caci trecand gol prin fata oglinzii nu zaresc decat acel conturi reeditat, neinitiat in sinuciderea purtarii hainelor, iluziilor. Luciditatea, de orice fel, fie ea si nostalgica, ne ofera o directie, un gand, o constiinta a unei pierderi.
in momentul asta imi doresc ca blogul tau sa fie o carte !
RăspundețiȘtergere