Treceți la conținutul principal

Embracing depravity


"Niciodata nu spune niciodata daca ai simtit ceea ce am simtit si eu.S-ar putea sa te simti mai bine." de Outasight

Mersul intotdeauna mi-a priit, nu prea obositor nici prea lejer. Intotdeauna cu tigara, castile si ochelarii. Ascultam mereu o muzica linistitoare in timp ce ma holbam la oamenii care treceau pe langa mine si imi aruncau priviri nesigure. Bineinteles ei nu puteau vedea prin lentilele din oglinda ceea ce ma facea mereu sa rad. Curios insa atrageam priviri de toate varstele de toate categoriile. Iar eu priveam cu aceeasi nonsalanta si aceeasi nepasare ca in prima zi de cand am inceput sa ma schimb. Imi placea sa-mi cobor ochelarii pe nas cand se uitau femei la mine si a le face discret cu ochiul in asa fel incat scoteam de la fiecare cate un zambet inocent insa plin de otrava si depravare. Oare cati au mai vazut zambetul acela fals? Oare cati i-au mai folosit buzele? Sau corpul? Niciodata nu poti stii nimic mai mult decat ti se spune deoarece temerea de despartire la aflarea unor vesti neprevazute poate fi uneori mistuitoare, eu ar trebui sa stiu. Inselarea n-a fost niciodata puctul meu forte, nu ca as fi avut nevoie de a aborda o acesta cale patimasa si dispretuitoare. Asta nu inseamna ca eu nu as fi fost victima preferintelor ciudate ale unor foste cuceriri insa niciuna nu mi-a inteles valorile, poate cateva au avut banuieli insa nu n-au incercat a ma aborda si a ma intreba cand le-as fi raspuns fara ezitare si fara tragere de inima, zambind in timp ce fumul mi s-ar fi scurs pe langa nari astupand renjetul malefic si convingator cu care am reusit a scoate fiecare particica de depravare de unde era nevoie. Insa nu si din mine. Exagerarea este punctul meu forte si cea mai mare slabiciune a mea, sau sarmul meu mincinos cu care am reusit a pacali de atatea ori atat de multa lume, nu intotdeauna dar in cele mai multe cazuri rezultatele au fost pozitiv
e intr-un anumit fel malitios si sarcastic. Niciodata nu spune niciodata daca ai gustat ceea ce am gustat si eu: nepasarea...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe