Treceți la conținutul principal

Simboluri și căldură



 "Singurul lucru liniştitor care mă face să continui acest lung repertoriu inutil este punctul în care voi fi consumat notele şi recviemul morţii va acapara sunetul vieţii..." de Vladimirescu Mihnea
 
 cânt pentru cerul înnorat, pentru ploaia fină de primăvară
 cânt pentru mine, pentru camera mea goală şi dezordonată
 cânt pentru lucrurile răvăşite ce plutesc în memoria mea
 cânt pentru uşile ce scârţâie amintindu-şi de trecut
 cânt pentru muşcăturile aspre din momentele intime împreună
 cânt iar şi iar până corzile se rup, viaţa mea se rupe
 cânt pentru ochi-mi însângeraţi de adevărul aspru şi înţepător
 cânt încontinuu până când picioarele mele nu vor mai putea păşi în noroi şi ruşine
 cânt pentru cioburile înfipte în inimă, apăsându-mi greutatea neruşinată a uitării
 
 tac, am tăcut, întins pe spate te privesc în ochi şi râd
 tac, însă râd, râd de tine, râd de reuşita ta, râd de oroarea ta
 tac pentru mine însumi, te urăsc însă nu te pot lasă să pleci
 tac, mi-e cald, am adormit însă nu mai pot deschide ochii
 
 mor, mor pentru nimic, mor pentru tot...

Comentarii

  1. Ioana Lavinia5 martie 2010 la 16:59

    "mor, mor pentru nimic, mor pentru tot..."

    Ea e un nimic ?? ?

    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihnea9 martie 2010 la 21:09

    ceva nu poate fi un nimic atata timp cat este ceva insa nimicul poate fi un ceva deoarece exista si este ceva

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe