Treceți la conținutul principal

Inconjurandu-te


"De ce trebuie sa ne aflam intr-o continua disputa cu sinele stiind ca in final amandoi vor triumfa? Schimbarea..." de Why?...Because...

Ma plimb in jurul tau, in jurul acelui fir rosu de care atarni, te-ai agatat in cadere, nu te mai pot ajuta. Ma uit la tine scarbit insa ingrozit si speriat de posibila ta moarte. De ce trebuie sa te am? De ce trebuie sa nu mai fi aici pentru mine cand nu este nimeni si nu ma poate patrunde nicio fiinta umana plina de superficialitate si avaritie. Cazi, starea mea se schimba deodata. Raman calm si impasibil la ceea ce s-a intamplat. Merg insa drumul nu se termina, recladit mereu de alte caramizi, vopsite in alte culori, pana cand vad sfarsitul. Fug, fug inapoi cu toata temerea mea, siguranta a disparut, m-a parasit si ea odata cu tine. Speranta mea erau zambetele tale, irosite. Vad pe cineva, altcineva, cum a intrat in mine? Nu poti fi tu, ai murit, carcasa mea te-a eliberat in neant. Ne salutam, ma priveste aceasta fiinta cu interes. Ma imbratiseaza, o privesc uluit, ma ia de mana, purcedem spre nefiinta si spre sticla sparta ce imi acopera gandul.

Comentarii

  1. Patrar.27 martie 2011 la 19:19

    Pai daca mananca bomboanele alea, oricine ar fi ea, in curand va trebui sa o sari, pentru ca o sa obosesti inconjurand-o.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim20 iulie 2011 la 17:16

    Si cineva-ul ala nu e doar o proiectie a idealului pe care nu l-ai putut contura in persoana despre care vorbesti la inceput?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe