Treceți la conținutul principal

Eu sunt...


"Viata este o pasiune morbida ce ne induce in exilul eului..." de Why?...Because...

O privesc in fiecare seara, obosit si intrigat la fereastra murdara si pricajita de la apartamentul achizitionat de curand. De cand m-am mutat o vad in fiecare seara pe trotuar, asteptand, trec ore insa ea nu face nicio miscare, tre zile iar ea nu mai apare, trec nopti iar ea se uita fascitata si scarbita la perechea de ochi ce este mereu prezenta, ascunsa in fum si scartaituri. In fiecare dimineata la unu si jumatate vine o masina, de fiecare data alta, de fiecare data alt barbat gras, putred si urat mirositor ce o achizitoneaza de pe trotuar si o foloseste, de fiecare data alt scenariu. Stiam ce meserie trebuia sa aiba, acest lucru fusese evident din primele doua nopti petrecute in incaperea aceea dominata doar de lumina brichetei mele si de nenumaratele mucuri de tigari azvarlite in scrumiere prin tot apartamentul. Au trecut deja cateva luni, renovarile deja sunt pe terminate, insa ea tot acolo asteapta, parca exilata a trai numai in acel loc jegos, rasfirat cu ambalaje si pachete de tigari. Ne uitam unul la altul ore in sir, nu ma incumet a deschide fereastra si a-i lasa durerea si sufletul distrus sa intre. A doua seara insa nu o mai vad, ma uit mirat insa in acelasi timp speriat pe toata aleea, deschid geamul, din termopan, incercand sa gasesc macar o farama din mirosul fiintei ei. Dimineata ma trezesc somnoros si ma pregatesc a pleca la facultate, sucul si tigara sunt singurii mei ascultatori si sfatuitori. Soneria de la usa ma sperie, frenetic cineva incearca a ma obliga sa deschid, incepe a ma enerva, ma duc cu pasi repezi si deschid fara a ma uita pe vizor. O privesc, ma priveste, insa nu indraznim niciunul a spune vreun cuvant. Ma intorc in trecut contrat vointei mele iar in cateva secunde buzele incep a-mi tremura si a schita cateva cuvinte.
-Tu esti...
Insa nu mai apuc sa termin propozitia deoarece gura imi este acoperita de niste buze umede si fine. De ce e ea? Oare prin ce ipostaze reusise a ajunge intr-un loc atat de pagan si decadent. Nu mai puteam sa ma gandesc la asta acum. Am facut dragoste de cateva ori, nu imi pasa de nimic, nu imi pasa de unde vine si de ce, nu imi pasa cati au trecut prin pantecul ei, nu imi pasa de tristetea ei, fiindca eu sunt cheia ce ii va deschide usa in cabaretul unui destin faurit din zambete si plimbari in parcul sufletului meu...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe