MV

"Esti cronometrul ce imi numara stropii dizolvarii in amor." de Why?...Because... Te intreb cine esti indiferent de cine ai fi insa nu te voi mai sacai cu formularile mele supraevaluate si cu gandurile mele uzate. Nu iti voi lua nici parerea in considerare. Timpul este inutil in mine, o viziune apusa a unui viitor la care spera gandirea. Timpul este unealta divinului prin care am fost pedepsiti pentru existenta noastra incerta si neasteptata. Timpul esti tu in timp ce ma scoti din minti si ma tachinezi iar eu ca un mielusel sunt fortat sa merg pe secundele seductiei, sa gust minutele trupului tau si orele finalizarii existentei mele fantomatice si inutile. Niciodata nu mi-ai lasat un gust atat de amar in gura insa speranta nu m-a ajutat niciodata cu adevarat sa te ignor. Te voi lua de mana, te voi implini si atunci pentru vecie vom explora taramul erorilor si mintile indragostitilor. Fara timp, fara retineri, fara esenta, fara complicatii, fara cronometru...

"Eu, tu, o cafea, o tigara, si sunetul dispretuitor ale unei lumi in continua faramitare..." de Why?...Because... Fanatic, impartial, imatur, toate cuvintele ce ma descriu si pe care le urasc sunt in mine in acest moment, totul se sfarseste, dar nu imi pasa, mai am timp, parca de abia incepuse, parca am fost nascut chiar in acest moment insa sunt eradicat in aceeasi secunda infama si nesatula de cunoastere. Urasc sfarsiturile, fiindca intotdeauna nu a fost provocat de mine intr-un mod indirect sau direct. Vreau sa iti distrug puterea de a distinge ce este usor si ce este corect, vreau sa-ti rapesc capacitatea de a ma vedea, fiindca in acel moment te voi acoperi sub mantia unor ochi inrositi de oboseala si vom disparea in universurile proprii ale mortii. Dar nu voi avea puterea aceasta. Nu, dorinta mea va avea, de fapt are, alt nivel de putere, dorinta mea are puterea de a ma schimba, dorinta mea are puterea de a ma nimici sub o privire de a ta dimineata, dorinta mea este tran...

"Niciodata nu spune niciodata daca ai simtit ceea ce am simtit si eu.S-ar putea sa te simti mai bine." de Outasight Mersul intotdeauna mi-a priit, nu prea obositor nici prea lejer. Intotdeauna cu tigara, castile si ochelarii. Ascultam mereu o muzica linistitoare in timp ce ma holbam la oamenii care treceau pe langa mine si imi aruncau priviri nesigure. Bineinteles ei nu puteau vedea prin lentilele din oglinda ceea ce ma facea mereu sa rad. Curios insa atrageam priviri de toate varstele de toate categoriile. Iar eu priveam cu aceeasi nonsalanta si aceeasi nepasare ca in prima zi de cand am inceput sa ma schimb. Imi placea sa-mi cobor ochelarii pe nas cand se uitau femei la mine si a le face discret cu ochiul in asa fel incat scoteam de la fiecare cate un zambet inocent insa plin de otrava si depravare. Oare cati au mai vazut zambetul acela fals? Oare cati i-au mai folosit buzele? Sau corpul? Niciodata nu poti stii nimic mai mult decat ti se spune deoarece temerea de despartire...

"Nu lupt impotriva urii, doar o ignor in timp ce este aspirata de uitare." de Why?...Because... Ce sfarsit grandios mi-ar putea aduce o lupta impasibila si improbabila cu un sentiment pe care nu l-am cunoscut dar pe care l-am provocat unor anumite persoane care candva ar fi fost foarte aproape de mine. Iubirea aduce ura, ura aduce iubire, cele doua formeaza obsesia suprema si intangibila a omului in legatura cu sexul opus desi rareori se poate forma la un nivel atat de accentuat incat obsesia va deveni incurabila. Eu? Eu nu am ura, eu nu gazduiesc acest lucru, ce este ura, de ce o avem, ce o provoaca? De ce sa luptam contra ei? Nu vad niciun motiv folositor, putina ura aici putina acolo, poate oamenii vor ajunge sa se inteleaga chiar mai bine de pe urma aversiunilor spontane. Insa niciodata nu vor ajunge a trai in pace, atata timp cat noi vom exista atat de mult va exista fiecare oroare si fiecare gand provocat de orice actiune vizuala la care raspundem, fie in pace, fie viol...

"Nu ma poti vedea fiindca nu ma auzi." de Why?...Because... sunt o umbra, urmareste-ma doar, nu te incumeta a ma prinde observa-te inainte de a ma studia distruge-te pentru a ma putea cu adevarat intelege adanceste-te in nefiinta mea pentru a intelege singuratatea alearga inainte de a invata a merge si doar atunci mi te vei putea alatura in nesfarsitul act sexual primar ce ne-a dezvaluit goliciunea trupului si a noastra aroganta

"Sunt o cutie a cinismului si o umbra pura a realismului." de Why?...Because... Invatand sa gandim ne pierdem, invatand sa rationam decadem, invatand sa realizam ne inecam in propriul trecut uitat, nu il simtim in timp ce ne absoarbe si ne taraste in viziuni deformate ale trecutului, incercand a ne provoca regret si dor. Traim pentru a invata, pentru a fi invatati, pentru a-i invata pe ceilalti a nu ne urma greselile. Insa este o varsta in care nu trebuie a ne corecta, este o varsta in care improbabilul ne stapaneste, imposibilul ni se pare o pana ce tocmai ne-a aterizat in mana iar gandurile noastre absolutiste ne controleaza. Este o varsta in care gandirea noastra parcurge ani, decenii, secole, vieti intregi pentru a incerca sa-si echilibreze existenta. O varsta in care gandim mult prea avansat, rabdarea este un viciu pe care nu il avem, egoismul este singurul lucru care ne motiveaza. Eu traiesc in acest ciclu maleabil si vicios, eu simt tipetele de teroare ale schimbarii. ...

"Timpul ne devoreaza viata, insa nebunia ne devoreaza falsitatea." de Why?...Because... Am cunoscut o femeie odata, isi traia viata. Eu? Eu eram tipul introvertitului calm si satul de remarcile negative, de adresarile inutile si de vorbele de pomana rostite de buzele crapate si imbatranite ale corpului meu. M-am indragostit de ea. Singura mea greseala? Nu imi traiam viata. De abia dupa ce am alungat-o am realizat cum imi pot obliga gandul a se metamorfoza in ceea ce am devenit. Insa nici acest lucru nu m-a determinat sa imi folosesc potentialul la maxim. Inca astept ceva ce poate face acest lucru, inca ma astept sa merg, inca ma astept sa alerg, sa aleg intre ce e drept si ce e usor. Inainte stateam, asteptam, ma acomodam cerintelor. Astazi rad, fumez, alerg dupa fuste, nu ma plec nimanui. Oare ce ar fi drept astazi? Sa ma las de fumat deoarece nu am acea "experienta" de viata, sau acel respect pentru ceilalti incat sa ma las? Mandrie exorbitanta, viata inavuabil...