MV

 "Acolo nu era nimeni-şi a fi nimeni era tot ce visa." de Paulo Coelho    De ce cobora atât de jos asupra mea? De ce numai asupra mea? De ce nu şi asupra altora? Siluit să port arsurile regretelor şi lacrimile doborâte de greutatea faptelor mele. Mă cobor în faţa ta, distruge-mă, contorsionează-mă, fă-mă să fiu pe placul tău. Însă te rog nu te debarasa de mine în iadul dumnezeiesc. Atât de multe fapte dezolatoare, atât de puţine fericiri. În fond eu am acţionat în privinţa dezamăgirii sinelui meu. Cine sunt eu? Sunt ce am fost creat, ce am devenit, ce voi deveni, ce voi vrea, ceea ce vei distruge din teamă, teamă de sine. Distruge-mă atunci, voi reveni, sub alt vis, sub altă deghizare, şi îţi voi pătrunde realitatea, o voi altera, mă voi înfrupta din cărnoasa plăcere a amorului aburit. Văzut prin geamul îngheţat voi dispărea mereu, aşa cum cei o sută de sori vor apune într-un final...

 "Viaţa este durere, fiindcă e încadrată într-un ocean de iluzii şi, în acelaşi timp, viciată de ignoranţă." de Mircea Eliade    Viaţa este ca un labirint cu încăperi multiple în care se află aşezate mese, unele mai mari altele mai mici. Mâncându-ne calea afară din labirint unii dintre noi realizează cu stupoare că acela este sfârşitul, că acea cale singuratică va însemna finalul odiosului drum. Însă chiar vrem să plecăm? Câţi nu ar fi dat pentru încă o viaţă, încă o şansa, să mai trăiască. Câţi nu ar fi plecat însă în întuneric pentru a scăpa de oroare. Moartea este atât de simplă, atât de plictisitoate, fără să putem cunoaşte niciun detaliu despre ce va urma. Oare vom trăi înafara vieţii? Sau ne vom devora pe noi înşine în umbra abisului? Viaţă, atât de nesigură, atât de apăsătoare, de atrăgătoare. Cine ar fi crezut că aceasta nu va fi scopul nostru ci doar mijlocul prin care noi putem să ne mişcăm, să "trăim". Nu aş putea omite timpul, indescriptibil, enervan...

 "Cei care nu mă plac se împart în două categorii: cei proşti şi cei invidioşi." de Johnny Depp    Pe bloc, aşteptam un semn, un semn care să întrerupă aşteptarea, un semn care să mă ilumineze. Oare de ce noi oamenii suntem atât de seduşi de aşteptare, de ce nu putem acţiona, nu este spus că avem voinţă proprie, că suntem liberi? Ce libertate e aceea ce ne înşală în fiecare zi, care ne "protejează" privirile de acel adevăr. Am fost creaţi pentru a observa, nu pentru a trăi, nu pentru a iubi, ci doar pentru a observa. Ce? Pe noi înşine. Totul se schimbă, este inevitabil. Cei care nu vor recunoaşte niciodată asta se vor îneca în întuneric captivi iluziilor perfecţiunii. Nu trebuie să ne fie frică de perfecţiune deoarece nu o vom atinge niciodată.

 "Sexul implică o profundă îngustare a conA­stiintei, o coborâre adânc sub convenţiile sociaA­le şi etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi perversiune." de Mircea Cărtărescu    Unii mă consideră pervers prin faptul că vorbesc despre acest act sexual, incitant şi obscur. Însă de fapt ce nu reuşesc să vadă este adevărata faţă a sexului. Prin faptul interesului meu despre fizic eu încerc să fac lumea să se cufunde în gând, să raţionalizeze fiecare secundă de delectare, fiecare secundă în care se gândesc la dezgustătoarea savoare a poftei trupeşti. Pentru a putea însă a înţelege un astfel de sentiment trebuie să ne eliberăm de conştiinţă, să ne renunţăm, să parcurgem trăirile unui univers ascuns şi profan. În decursul actului nimicitor de atrăgător unul devenind ei simt de fapt o plăcere distructivă, o plutire inefabilă şi o fericire chinuitoare. Fie simţit şi savurat prin căi abrupte şi dulci. Cu cât mai grea trecerea în nimic cu ...

"Viaţa e o trebuşoară mai complicată decât îşi închipuie creierele noastre de muscă." de Mircea Cărtărescu   Mă plimb dealungul acoperişului, aruncând din când în când câte o privire în jos la siluetele indescifrabile de pe stradă. În unele momente ale vieţii mele am fost nevoit să contemplez scârbita atitudine a omului. Ne mândrim a fi cele mai inteligente creaturi din univers însă câteodată suntem înşelaţi chiar de propriile noastre acţiuni. Oripilaţi de câte acte odioase putem comite. Încercăm să ne demonstrăm că ne înşelăm amarnic, că de fapt avem controlul total. Însă această teorie este atât de scurtă pe cât este de idiot formulată. Induşi în eroare chiar de semenii noştrii noi ne lăsăm călăuziţi, asemenea oamenilor orbi, de nişte sunete false, nişte iluzii. Avariţia şi setea de cunoaştere ne-au adus în această stare deplorabilă. Oare cât voi mai aştepta pe acest acoperiş până se va fi dus lumina şi întunericul va fi acaparat greşelile omenirii, cufundandu-le în min...

"N-am avut nici o iubită atât de exotică încât să aibă altă culoare a pielii decât a mea, deşi multe au avut altă culoare a minţii, a vocii, a zâmbetului." de Mircea Cărtărescu Mă gândesc oare de ce sunt toţi atât de diferiţi? Probabil că nu ne-am suferi defectele dacă am fi toţi la fel, dacă am avea aceeaşi limbă, aceeaşi gândire, aceleaşi defecte, aceleaşi trăiri. Mă aplec scârbit, uitându-mă de sus la figurile înceţoşate de jos, ale oamenilor. Am vorbit prea mult, buzele mele au degerat, au obosit. De ce oare am încercat să schimb? Să modific după placul meu în speranţa că va fi mult mai bine, că va fi pe placul tuturor? Am greşit din nou, nu poţi modifica nimic fără să sacrifici altceva. Şi ştiu asta fiindcă eu însumi sunt un exemplu al schimbării. A venit ca o umbră furişându-se în inima mea. În curând aveam să aflu că nu mai eram acelaşi. Mă simţeam mai liniştit, mai nepăsător faţă de toate problemele lumii. Îmi dau seama de greşelile mele atât de târziu, atât de inc...

"Disperarea este materialul brut al schimbării drastice." de William S. Burroughs Disperarea, unul dintre motivele care m-au adus la acest punct în viață. Poate că a fost mai subtil însă era acolo, îl simțeam, îmi devora sentimentele și fericirile dulci, le savura râzând, râzând de starea jalnică în care mă aducea cu fiecare pas mai aproape. În fiecare moment, cu fiecare pas pe care îl făceam, durerea devenea din ce în ce mai apăsătoare, nu puteam să dezlipesc îndoiala și tristețea de inima mea. Sângele începuse să nu mai curgă, se transforma în durere pură. Ce este disperarea de fapt? Un fel de mâncare ce revine, invariabil, pe masa noastră, ne atrage, ne spurcă în încercarea noastră de o înțelege. În unele cazuri este prețul pe care cineva îl plăteşte pentru că şi-a stabilit o ţintă imposibilă. Am vorbit însă prea mult despre disperare. De ce am amânat această postare și de ce nu am mai pus altele. Ei bine am avut dacă pot zice o supradoză de plictiseală. Mi-am dorit pre...