”Tineri rămân cei care își aduc aminte doar de lucrurile frumoase, care pun accent pe doar.” de Vladimirescu Mihnea
Mă aflu în delir, merg spre-o grădină
miasma ei inspir și gândul îmi alină
deodată văd, cu trupul dezgolit
o creață floare jună, cu părul aiurit
Cu ochii mă pătrunde, rânjind
muscându-și buza s-apropie grăbit
spre a-mi fura surpriza de om nedumerit
Temut, eu mă retrag, dar n-o pot evita
căci repezit m-apucă și-mi umple de căldură
pieptul uscățiv, cu îmbrățișare-ai strânsă
Nu-s capabil de mișcare, ci doar de-un tremur
care dispare subit prin șoapta ei blajină
privesc eu pe Morgana sau oare-i realitate?
căci nu-mi pot stăpâni ardoarea instinctuală
Mă aflu în delir, merg spre-o grădină
miasma ei inspir și gândul îmi alină
deodată văd, cu trupul dezgolit
o creață floare jună, cu părul aiurit
Cu ochii mă pătrunde, rânjind
muscându-și buza s-apropie grăbit
spre a-mi fura surpriza de om nedumerit
Temut, eu mă retrag, dar n-o pot evita
căci repezit m-apucă și-mi umple de căldură
pieptul uscățiv, cu îmbrățișare-ai strânsă
Nu-s capabil de mișcare, ci doar de-un tremur
care dispare subit prin șoapta ei blajină
privesc eu pe Morgana sau oare-i realitate?
căci nu-mi pot stăpâni ardoarea instinctuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu