Reacție vulgară

"A avea o reacție într-o anume instanță înseamnă a fructifica, a valorifica, a prevedea, în alte cuvinte a explica în cea mai simplă ipostază subiectul."de Vladimirescu Mihnea

Reacțiile sunt niște instince dacă pot fi numite astfel, instince ale personalității, nu ale corpului uman, căci prin instinct ne definim vulgaritatea, expresivitatea, în acea frântură de moment noi fără a gândi decidem. Puterea de decizie valorificată din acele câteva momente poate dura până la sfârșitul ciclului, depinzând de caz. Înfricoșător este că mintea noastră poate reacționa înaintea conștiinței fapt ce denotă existența unei alte persoane în lăuntrul spiritului, în conceptele acestuia, în cazul în care ar exista. Spiritul ne influențează deoarece este format înainte conștiinței ce cu adevărat formează o personalitate, o reacție. O acțiune are nevoie de o reacție, un magnum opus al unei grandioase decăderi în deșert asemenea întemeietorilor epocii de aur înaintea legendelor religioase. Evoluat-am în niște ființe cu alegere sau cu instinctele pe care, moștenite, le-am inhibat într-o stare latentă, nevăzând utilitatea lor în această fâșie de piatră și oțel. O gigantă rafinărie de inutili, ce trebuie întreținuți regulat pentru a nu fi ireparabili, dereglați și vechi. Mintea noastra este o piele a existenței, ciupită, înțepată, mereu agresată ea cedează, căzând înspre acea perioada în care odihna este impusă până și de subconștient, când acea poveste despre paradis pare cât mai aproape, pentru a ajunge să descoperim că alegerea ne tradeaza. Singura nebuloasă a vulgarității, un nucleu spurcat și libertin, care nu se oprește de la nimic, fără cea mai mică fărâmă de milă, inclusiv față de sine. Este acel nucleu care ne permite încă poate a fi prădătorul desemnat de evoluția prin cruzime și având simultan acea neutralitate miraculoasă care nu poate judeca,el nu trebuie să fie înțeles, nu necesită niciun fel de reacție, doar acel impuls de a fi deasupra mortem.